Experienta ezoterica

Stim cu totii ca fiecare om este inconjurat de o aura in 7 straturi de energii, de diferite culori, degajate de propriul corp. Cunosteam subiectul, asa la nivel de cultura generala. De curand am avut o experienta foarte interesanta. Am cunoscut o persoana, aparent obisnuita. Ceea ce nu stiam era ca persoana respectiva avea darul perceptiei ezoterice a fiintei si anume simtea energiile si le si vedea. Astfel mi-a spus ca aura mea are culoarea turcuaz,  fara sa ma cunoasca, fara sa fi schimbat mai mult de doua vorbe despre starea vremii, incepe sa imi spuna tot ce spune aura mea despre mine. Citez: "Aura turcuaz reprezinta marea in cele doua ipostaze: marea calda si linistita intr-o zi cu soare si marea intunecata, rece si distrugatoare in timp de furtuna. Asta e dualitatea din tine. Cele doua stari alterneaza, iesind pe rand la suprafata. Esti dualitatea extremelor! Specifica zodiei balanta. Esti balanta? (Eu socata de ce auzeam recunosc ca sunt balanta.) Ei, balanta e zodia dualitatii, talerele balantei nu sunt niciodata in echilibru ci cad dintr-o extrema in alta. Azi esti persoana calda, luminoasa plina de energie pozitiva si e de ajuns sa se produca doar un click si te transformi in persoana rece care distruge tot in cale, de parca cealalta forma a fiintei tale, nici nu ar fi existat vreodata." Ca am fost mai mult decat socata de tot ceea ce auzeam si ca ma regaseam perfect in tot ceea ce auzeam, e de la sine inteles. De cand ma stiu am trait sub semnul extremelor si nici de cum al caii de mijloc sau al echilibrului. Dar chiar sa mi le zica asa direct o persoana straina care nu ma cunostea.... WOW! cu toate ca nu tindeam sa cred in treburile astea oculte,  trebuie sa recunosc ca unii oameni chiar isi pot folosi partea aia a creierului care percepe trreburile astea. Still can't believe it!

Could it be paradise?

 « Nenorocirea osteneste, vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare, norocul fericitilor are un sfarsit, totul trece, totul se schimba, iar omul cu sufletul intreg  se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea e lasitate. » Euripide
Ok, e inspirata din ultimul single Coldplay! I just love it!
Pe noi scriitorii nu ne poate critica mai nimeni pentru ca scrisul e subiectiv, fiecare scriitor isi exprima propria viziune asupra lucrurilor si in propriul stil.
Anyway, plecand de la premisa care mi-a patronat viata in ultimele doua luni : "Life sucks!" de curand am ajuns la concluzia ca life sucks either way, chiar daca esti trist, chiar daca esti fericit, life still sucks! :)) It's just the way it is!Am impresia ca m-am obisnuit cu ideea, but i'm ok with it!
 Melodia semnata Coldplay creioneaza povestea unei fete pe care viata a incercat-o dur, iar in ciuda acestui fapt ea inchide ochii in fata furtunii si viseaza un paradis, ca mai apoi in finalul cantecului sa realizeze ca paradisul e realizabil daca iti doresti cu adevarat. Totul incepe prin a construii ideea in minte si prin formarea dorintei, apoi universul incepe sa raspunda. Atitudinea pe care o luam in fata lucrurilor care ni se intampla, le formeaza si le da o anumita conotatie, pozitiva, negativa, neutra (bine, daca nu te ghidezi ca mine dupa lozinca - un intelectual rezolva problemele care apar, un geniu le evita).
Dupa nenumarate agonii in lumea ideilor self-distructive, acum in drama revelatiei actul 4, am hotarat sa o incerc si pe asta, eu fiind omul care "if you didn't succeeded at first, destroy all the evidence that you ever tried"! Eh si am realizat ca nu prea mi-a folosit convingerea orgolioasa expusa in randul de deasupra, ba chiar mai mult ca sa il citez pe Voltaire "Lumea asta teatru de orgoliu si ratacire, e plina de nefericiti ce vorbesc despre fericire." Deci daca vrei fericire, construieste-o!